Povestea numelui Vel Pitar

La sfarsit de secol XIV este atestat documentar dregatorul Vel Pitar, care era “pus peste pitari si ingrijea sa se gaseasca faina si sa se coaca in fiecare zi paine proaspata pentru domn, curteni si ostire” ( Dimitrie Cantemir, Descriptio Moldaviae) Atributiile sale le completau pe cele ale jitnicerului, responsabil cu strangerea si depozitarea granelor, dar si pe cele ale stolnicului, care degusta bucatele inainte de a le trimite la masa domneasca.

In acele vremuri domnitorii Tarilor Romane erau inconjurati de boieri cu roluri importante in buna desfasurare a activitatii Curtii Domnesti si a ostirii, pitarul avand grija ca painea sa fie indestulatoare si pe placul familiei domnitoare.

De dimineata pana seara pitarul aproviziona Palatul Voievodal cu paine proaspata, care era adusa inaintea lui Voda pe talgere si farfurii numai de aur si argint, acoperita cu servete pentru a nu se raci. Cand se infatisa la domnie, pitarul venea imbracat in haine scumpe si se incingea cu brau de matase, semn al preturirii de care se bucura.

Grupul Vel Pitar preia aceste traditii ale painii bine facute, ale satisfacerii gusturilor celor mai pretentioase pentru a aduce bucate alese la mesele romanilor.